Clasic. La 2-0 în minutul 80, mă uitam liniștit și ziceam: „gata, derby rezolvat, ne apropiem și noi în sfârșit de Craiova”. Dar ce să vezi? Noi, specialiștii Europei, pe cai mari după victoriile cu Drita, am reușit să scriem din nou istorie… dar în stilul nostru inconfundabil.
Primul gol primit… hai, cu multă șansă: un călcâi al lui Elvir Koljić trece printre doi jucători ai FCSB-ului și milimetric pe lângă Târnovanu. Dar la al doilea… rușine totală. Ngezana, fundaș central de „mare clasă”, s-a gândit că e Messi — și nu pentru prima dată — în propriul careu și a încercat să dribleze. Evident, mingea i-a fost furată, a urmat centrarea Rapidului și golul s-a produs inevitabil. Nu e doar o greșeală, e dovada perfectă despre cum să-ți sabotezi singur meciul.
Nu Rapid ne-a egalat, ci noi le-am făcut cadou tot: am uitat să jucăm ultimele zece minute, am uitat că derby-urile se câștigă cu mintea, nu cu artificii inutile. Și ce rămâne? Rapidiștii jubilează, iar noi stăm cu nervii făcuți praf și cu gustul amar al încă unui meci aruncat la gunoi.
Adevărul e simplu: la FCSB nu ne bate nimeni. Ne batem singuri, cu eleganță… de manual.
